Capitolul al doilea: Dogma mariologică reflectată în arta eclezială răsăriteană

Prodromița
    

       Nașterea lui Dumnezeu Însuși dintr-o femeie oarecare, în mod biologic-natural este de neconceput chiar și ca idee în sine. Dacă zeii antici erau în mare parte desfrânați (chiar Zeus apela la stratageme precum ploaia de aur sau prefacerea într-o lebădă), erau mincinoși, invidioși, în fine aveau toate defectele omenești, Dumnezeu Întrupat era fara de păcat. ,,Hristos ca om vine la existență asemenea lui Adam, printr-un act dumnezeiesc, deci nepătat de păcatul voluptății." (nota 1) 

    Reprezentarea Maicii Domnului în icoană este strâns legată de dogma întrupării Logosului divin. Legătura firească dintre Mamă si Fiu s-a păstrat și în icoane, aceste două imagini devenind pilonul iconografiei creștine; ele sunt cele mai vechi și mai răspândite. ,,Asemenea tiparului Crucii (...) venerabilele și sfintele imagini sunt consacrate (...) atât icoana Domnului Dumnezeu și a Mântuitorului Iisus Hristos, cât și cea a Maicii Domnului, a Sfintei Theotokos." (nota 2)

    Prin cinstirea icoanei se aduce închinare prototipului zugrăvit, deci Maicii Domnului, nu culorilor și suportului. ,,Nemernici și străini de credința creștină sunt acei care nu se închină chipului tău celui întru totul sfânt, căci tu Stăpână ca o Maică a Unuia din Sfânta Treime, ai trimis darul facerii de minuni asupre sfintei tale icoane." (Acatistul Maicii Domnului)

    Chipul Fecioarei Maria este nelipsit în biserică: apare în Vovidenie, Bunavestire, la Nașterea Domnului, în multiple ipostaze cu Pruncul în brațe, la Răstignire, la Inălțarea Domnului, la Pogorârea Duhului Sfânt, în Uspesnie (Adormire), alături de sfinți și sfinte, primind rugăciunea lor și mijlocind catre Fiul ei. Lângă tronul său au fost zugrăviți sfinți și puteri cerești în atitudini rugătoare, ori donatori oferind macheta bisericii.

    În frescele exterioare ale bisericilor din Moldova apare Cinul - o friză de sfinți care înainteaza spre răsărit, unde este zugrăvită Maica Domnului pe tron, cu Pruncul în brațe. La Voroneț găsim o întreagă procesiune de sfinți; spre deosebire de siluetele care au tendința de înaintare spre răsărit, Sfânta Fecioară are o poziție frontală, simbol al punctului final. (nota 4)

                                                       Cinul (mrea. Voroneț)

     Iconograful are ca sursă de inspirație Sfânta Scriptură, căci , ,,ceea ce Evanghelia ne spune prin cuvinte, ne face prezent." (nota 5) În Psalmul 44,11 sta scris: ,,Stătut-a Împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumusețată." Apocalipsa sfântului  Apostol Ioan completează: ,,Și s-a arătat din cer un semn mare " o femeie învestmântată cu soarele și luna era sub picioarele ei, și pe cap purta cununa din douăsprezece stele." (Apoc. 12,1)

    Ca Împărăteasă, Maica Domnului primește cererile celor care au nevoie de ajutor: ,,celor mâhniți mângâietoare, celor necăjiți bucurie, celor deznădăjduiți nădejde." (Acatistul Maicii Domnului). Pentru prima oară apare ca mijlocitoare la nunta din Cana Galileii, minunea săvârșită atunci în urma intervenției Sfintei Fecioare fiind zugrăvită în multe icoane.

                 

                                       Nunta din Cana Galileii (frescă, păr. Arsenie Boca)

    Sfânta Fecioară Maria, logodnica Mirelui și simbol al Bisericii, apare ca mijlocitoare alături de Sfântul Ioan Botezătorul în icoana numită Deisis (Rugăciune).

                                                  Deisis (frescă, mrea. Voroneț)

    Din cele douăsprezece icoane praznicale, Maica Domnului lipsește doar din patru: Botezul Domnului,  Schimbarea la Față, Intrarea în Ierusalim, Înălțarea Sfintei Cruci. Iar patru praznicare importante sunt închinate Maicii Domnului: Nașterea Maicii Domnului, Întâmpinarea de catre Dreptul Simeon, Bunavestirea, Adormirea Maicii Domnului.

    În icoana Maicii Domnului, creștinii găsesc un model suprem al omului transfigurat de har. În urma împlinirii acestei căutări, ,,cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor." (Mt 13,43)

    

Note:

nota 1: Teologia dogmatică ortodoxă (II), pr. prof. dr D. Stăniloaie, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București 1997.

nota 2: ,,Imaginea interzisa - Istoria intelectuală a iconoclasmului de la Platon la Kandinsky", Alain  Becancon, Humanitas, București 1996

nota 3: ,,Pictura murală din Moldova (secolul XV-XVI), Vasile Drăguț, Editura Meridiane, București 1982.

nota 4: ,,Pământ cântând în imagini", Nyssen, W. , Editura Institutului Biblic si de Misiune al B.O.R, București 1978.

nota 5: ,,Arta icoanei- o teologie a frumuseții", Paul Evdokimov, cit. din Hotărârile Sinodului din 860, Editura Meridiane 1992.