Capitolul al treilea. Tipuri iconografice ale Maicii Domnului cu Pruncul: Eleusa (note generale)

 

    Maica Domnului din Don

        Icoana Maicii Domnului Eleusa (Binevoitoarea) este mai mult decât imaginea iubirii materne, este simbolul Mirelui Hristos unit cu Biserica Sa, reprezentata de Sfânta Fecioară Maria. Denumită în franceză ,,Notre Dame de Compassion", ,,Notre Dame de tandresse", în germană ,,die Gottesmutter der Rubrung", în engleză ,,Our Lady of Tenderness", în rusă ,,Umilenie" și în italiană ,,Madonna dell'affetto", ,,La Vergine Eleusa" (nota 1), acest tip iconografic este plin de duioșie. 

                                                  Maica Domnului din Smolensk

    ,,Ca expresie, acest chip al Îndurătoarei sau al Umileniei, este cel mai duios și mai mișcător din toată iconografia creștină." (nota 2). Maica Domnului, într-o îmbrățișare tandră cu Pruncul care Își lipește obrăjorul de al său, a fost reprezentată în câteva variante ale aceleiași teme iconografice, de o tradiție bizantină mai veche. ,,La noi s-a înrădăcinat tradiția iconografică a Maicii Domnului Îndurătoarea, unde chipurile au o expresie gravă, chiar tristă; în Glykophilousa expresiile sunt surâzătoare, vioaie. Glykophilousa este ,, Mama care iubește dulce"( Gladkoe Lobzanie, die Liebkosende).  Dacă Îndurătoarea e cuprinsă de visare întristată, Glykophilousa este mai veselă și mai surâzătoare." (nota 3)

Eleusa, icoana greceasca, sec. XVI

    ,,Prin această îmbrățișare prin care își strânge Pruncul la sân, în această alintare care îi licărește în ochi, vedem nu numai semnul iubirii de mamă pentru copilașul ei, ci și mântuirea vie a iubirii ei, căci știa că strânge la sân nu orice copil, ci pe Copilul dumnezeiesc." (nota 4) La Adormire rolurile se inversează: Maica este purtată de Fiu în brațe ca o pruncă, însă obrazurile li se apropie cu aceeasi dragoste.

    Chipul Maicii Domnului Îndurătoarea - gânditor și întristat, se apropie de chipul mic al Pruncului care participă la durerea Maicii Sale, lipindu-se de obrazul ei. Sfânta Fecioară Maria păstrează în inima sa cuvintele dreptului Simeon: ,, prin sufletul tău va trece sabie, ca să descopere gândurile din multe inimi." (Lc. 2,35)

Cea mai semnificativă icoană de acest fel este Maica Domnului din Vladimir, adusă din Constantinopol la Kiev înainte de 1050 și ajunsă la Vladimir pe la 1055. 

Maica Domnului din Vladimir

    Chipul fecioarei se pleacă duios spre chipul Pruncului, tot așa cum Persoanele Sfintei Treimi converg unele spre altele. ,,Observăm că în întreaga iconografie ortodoxă domină liniile curbate, gesturile cucernice de înclinare a corpului, într-un ceremonial tainic al coborârii." (nota 5)

    Originea Eleusei este bizantină nu italiană deși doar la Mantegna apare tristețea Maicii Domnului, cum observa G. Balș. În Rusia modelul va fi extrem de răspândit și iubit iar de acolo va fi preluat în Moldova, prin relațiile cu centrele rusești ca Haliciul, Kievul și Moscova. Inspirația rusă din timpul lui Ștefan cel Mare și Petru Rareș va fi intensificată în timpul Movileștilor, Anastasie Crimca și Vasile Lupu.

     Maica Domnului Eleusa nu este doar tipologia iconografică a Fecioarei cu obrazul lipit de al Pruncului, ci în general cu o expresie duioasa (chiar tipul Hodighidriei și Platyterei), cu o tendință duioasă de apropiere între cele două persoane. (nota 6)

Maica Domnului de la Bethleem

     ,,Contaminarea" cu imaginea mamei iubitoare apare și în alte reprezentări iconografice.  La Biserica Episcopală de la Curtea de Argeș sunt zugrăvite două mame: Sfânta Elisabeta cu pruncul Ioan în brațe (oferit ca ofrandă) și Sfânta Ana cu Prunca Maria (într-o atitudine asemănătoare Hodighidriei).

                     Sfanta Elisabeta cu Pruncul Ioan Botezătorul, Curtea de Argeș

       Tipologia Maicii Iubitoare cunoaște diferite nuanțări: Maica Domnuluina Patimilor, Maica Jeluitoare, Cea care alăptează, cât și icoanele în care se observă o atenuare a severității didactice și a maiestății, în favoarea sentimentelor materne. (nota 7)

Note:

nota 1: ,,Dicționar enciclopedic de artă medievală românească", Vasile Drăguț, Editura Științifică și enciclopedică, București, 1976, pg. 195.

nota 2: ,,Îndreptar artistic al monumentelor din nordul Moldovei (arhiyectura și fresca în secolele XV-XIV), Petru Comarnescu, Casa regională a creației populare, Suceava.

nota 3: ,,Maica Domnului Îndurătoarea în bisericile moldovenești  din secolul al XVI-lea", George Balș, Cartea Românească, Comisia Monumentelor Istorice, București 1930, pg. 5.

nota 4: ,,Împărăteasa cerului și Mama noastră", Episcop vicar Irineu Pop-Bistrițeanul, Casa de Editură Dokia, Cluj-Napoca, 1996.

nota 5: ,,Vorbirea în șoaptă", Alexandru Horia, Editura Anastasia, 1995.

nota 6: ibidem nota 3, pg. 5.

nota 7: ibidem nota 3.