Vitamarissa de la mrea. Vatoped
O imagine plastică a Sfintei Fecioare Maria ne- a fost lăsată de Sfântul Dionisie Areopagitul în ,,Scrisoarea" sa: ,,Înaltă, peste mijlocie, foarte zveltă, cu mâini și picioare delicate și frumoase, culoarea pielii ca aurul, ochii ca mâslina coaptă, ovalul feței desăvârșit; se purta în culorile fecioarelor: roșu și vânăt. (...) Toată înfățișarea și purtarea ei erau atât de dumnezeiești, încât dacă n-aș fi știut că nu-i ea Dumnezeu, m-aș fi închinat în fața ei ca lui Dumnezeu." (nota 1) Sfântul Ioan Damaschin completează: ,,Haina i-a fost decentă, mersul ei demn, nici pripit, nici afectat. Seriozitatea ei apărea îndulcită prin amabilitatea și bunăvoința ei." (nota 2)
Icoana Maicii Domnului de la mrea. Letca Nouă
Maica Domnului este învestmântată în tunică și maforion, iar în picioare are încălțăminte roșie, împărătească. ,,Maforionul e un vestmânt sirian, asemănător cu toga. Constă într-o foaie trapezoidală, țesătură de bumbac ori lână, și se poartă deasupra tunicii; femeile își învăluie capul, umerii, gâtul și trupul până la glezne. Vestmântul larg, are cutele pe care le face stofa, așa cum este drapată, și o a doua serie de cute "de stil*, dictate de moda vremii. Sfânta Fecioară Maria este învestmântată întotdeauna cu maforion în picturile murale și în icoane." (nota 3)
Icoana Maicii Domnului de la mrea Pasărea
Un semn distinctiv pe vestmantul Maicii Domnului este reprezentat de cele trei steluțe (două pe umeri și alta pe frunte), de obicei cu opt raze. Acesta este simbolul pururea fecioriei Maicii Domnului (înainte de naștere, în timpul nașterii și după naștere), cât și simbolul Sfintei Treimi, cu care Maica Domnului se află în cea mai mare intimitate față de ceilalți muritori. Căci ea L-a purtat în pântece pe Fiul, a fost umbrită de Duhul Sfânt și s-a supus voii Tatălui.
,,Are stea în frunte, spune zicala populară, adică are noroc sau însușiri deosebite. În acest caz nu este vorba de stea, ci de Luceafărul de dimineață și numărul mare de raze pe care il are subliniază importanța celui ce îl poartă. Folclorul din nordul Moldovei, spre pildă, precizează că steaua are patru raze, iar luceafărul opt, între ele existând o ierarhie. În pictura țărănească îndeosebi, stelele se metamorfozează în flori; aceasta se întâmplă mai ales dacă zugravul nu a cunoscut simbolistica stelelor. Florile au devenit astfel simple elemente de decor, extinzându-se chiar pe întregul maforion, asortându-se și cu câte un chenar floral bogat." (nota 4)
Icoana Maicii Domnului de la Poceaev
În icoana Maicii Domnului, centrul de interes îl constituie ochii iar acest principiu este valabil în toate icoanele. Icoanele populare surprind cu subtilitate acest principiu.Iconăreasa Maria Feur din Nicula își surprinde intuiția sa artistică prin vorbe simple: ,,D-apoi ochii ăia! Tare cinași și adânci, ca gându de la om. Că te vedeai în ei ca într-o apă de la fântâna dintre pomii în ale căror crăngi își petrec păsărelele." (nota 5)
Ochii - adesea foarte mari, sunt subliniați de sprâncenele frumos arcuite, iar frontalitatea (ca semn al păcii și sfințeniei), accentueaza luminozitatea lor. Maica Domnului și Pruncul îi privesc pe credincioși în față, ochii fiind un martor al prezenței. Nasul alungit și subțire simte miresmele Duhului, iar urechile pe jumătate ascunse (la Sfânta Fecioară) sub vestmânt sunt mici, interiorizându-se pentru a nu mai auzi zgomotele lumii acesteia. Gurii îi lipsește senzualitatea și se orientează spre tăcerea rugătoare. (nota 6).
Chipul prelung al Sfintei Fecioare este susținut de un gât zvelt, accentuând în mod surprinzător grația.
Fondul icoanei este lumina ,,celei de-a opta zile", cea care nu lasă nici o umbră. ,,Lumina este atributul slavei. Nimburile de lumină care înconjoară chipurile iconografice nu sunt nicicum semnele distinctive ale sfințeniei, ci strălucirea luminozității lor. Pentru sfinți "voi sunteți lumina lumii" - este normativ în chip ontologic." (nota 7)
Scrierea numelui pe acest fond auriu este absolut necesară; scrierea numelui investește icoana cu o prezență. Numele Mântuitorului Iisus Hristos și cel al Maicii Domnului sunt scrise sub formă abreviată, din grecește: IC XC (pe aureolă cu inscripția Cel Ce Este) si MP OY. De asemenea, se pot adăuga și inscripții locale sau nume pentru Sfânta Fecioară și Mântuitorul: Fecioara Dulce Mângâietoarea, Hodighidria, Emanuel, etc.
,,Viziunea iconografilor este o funcție a credinței pe care Sfântul Apostol Pavel o definea "dovedirea lucrurilor celor nevăzute" (Ep. Evrei 11,1) și experimentează această lume nevăzută, această formă lăuntrică a ființei, iar această interioritate revelează categoria taborică, spiritul care luminează. (nota 9)
Note:
nota 1: ,,Viața Maicii Domnului în lumina Sfintei Scripturi și a teologiei Sfinților Părinți", Monahia Teodosia Lațcu, Mănăstirea Cheia, 1997.
nota 2: ibidem nota 1.
nota 3: ,,Iconografia artei bizantine și a picturii feudale românești", I. D. Ștefănescu, Editura Meridiane, Bucuresști, 1973.
nota 4: ,,Folclorul și arta populară țărănească", Paul H. Sthal, Editura Meridiane, București 1968, pg. 34
nota 5: ,,Studii de folclor și artă populară (partea a II-a)", Ion Apostol-Popescu, Editura Minerva, București 1970, pg. 382.
nota 6: Icoana, fereastra spre absolut", Michel Quenot, pg. 64
nota 7: ,,Ortodoxia", Paul Evdokimov, pg. 235.
nota 8: ibidem 6, pg. 60
nota 9: ibidem nota 7, pg. 235.
Comentarii
Trimiteți un comentariu