Maica Domnului în simțirea românească (partea a treia)

                                                

                                                        Eleusa de la mrea. Pângărați

   Părintele Stăniloaie subliniază că lipsa de echilibru coincide la noi cu o anormalitate, de aceea lipsește dramatismul exagerat al culorii prea vii la icoanele pe lemn, patetismul, înduioșarea forțată, manierismul. Nu este nici rigiditatea hieratică bizantina, nici misticismul slav al lui Teofan Grecul, ci se apropie mai mult de seninătatea cuviosului Andrei Rubliov. (nota 1) Maica Domnului este zugrăvită în icoana românească într-o deplină cumințenie a culorii și liniei pline.

    În bisericuțele mici, sfinții îți devin prieteni iar Maica Sfântă nu este Regină ci Maică, sensibilă la greutățile și nevoile fiecăruia. În același timp are și autoritate maternă asupra Celui Care a spus să-i cinstim pe părinți (Mc 10,19), reactualizând porunca veche.

                      Icoană pe sticlă de la 1845, Muzeul Mitropoliei Clujului

    În tradiția noastră se spune că Maica Domnuluise supără pe acela care nu îi cere niciodata nimic. Cel necăjit, chiar neînțeles și neauzit de oameni, găsește sprijin la Sfânta Fecioară: ,,Nimic n-a văzut / nimic n-a auzit / numai Maica Domnului / din poarta cerului / numai ea l-a văzut / numai ea l-a auzit." , ,,Numai Maica Precista / din cer îl auzea" (poezii populare). O fată mărturisește că nu are altă ajutătoare și folositoare: ,,fără pe tine Doamna cerului și a pământului / Cea mare." Se roagă ei: ,,O, mămuca lui Dumnezeu / Roagă pe Fiulețul tau..." (poezii populare)

    Cel mutat din viață își lasă copiii în grija lui Dumnezeu și a Preacuratei Sale Maici: ,,Nu vărsați lacrimi fierbinți / Ca Hristos vă este Tată / Fecioara Curată Maică." (poezie populară din Transilvania) În unele poezii populare, jalea își găsește ecou numai la Maica Domnului care ,,la dânsa s-a coborât / Pe scară de ceară". ,,Sfânta de tine / Eu mă rog ție (...) către Maica Preacurată, / Cum se roagă lumea toată." (nota 2)

    Înfrățit cu natura (,,codru-i frate cu românul"), omul aude glasul ei. Astfel, într-o colindă o mioriță se roagă: ,,la Măicuța Precista / S-o scoată din iarn-afară / La drăguța primăvară", iar într-o doină ,,Drăguță Sântă Mărie / Nu lăsa toamna să-mi vie." (nota 3)

                Maica Domnului cu Pruncul (prima jumătate a secolului XVIII)

    Ca multumire i se aduc laude: ,,Mărire ție, Maică sfântă / De la robii care-ți cântă" (poezie populară). ,,Am putea spune că nimeni din cer nu-i mai des chemat în ajutor de mulțimea românească decât Precista, adică Maica Domnului" (nota 4).

    În pictura murală moldovenească este nelipsită scena Deisis (,,Rugăciune"). ,,Maria, mama lui Iisus Hristos este îmbrăcată în vestminte domnești, având pe cap coroana Moldovei. Este lesne de înțeles, în acest caz rugăciunea Maicii Domnului are ca scop principal apărarea țării împotriva dușmanului." (nota 5) De aceea și asediul Constantinopolului din Imnul Acatist ilustrat în fresca exterioară moldovenească își schimbă cu subtilitate mesajul, reprezentând asediul păgân în Țările române. Astfel, miracolul salvator de atunci al Maicii Domnului este invocat și acum într-un limbaj ,,codificat".

 

                                            Deisis (mrea Pângărați, biserica veche)

        Prezența binefăcătoare a Maicii Domnului își pune amprenta și în colindele românești. Bogate în conținutul lor dogmatic, colindele aparțin spiritului răsăritean ortodox, ca prelungiri ale cântărilor la strană; sunt adevărate mărturii de credință, simple și spontane. Colindele surprind un aspect deosebit al sensibilității poporului român în raport cu Sfânta Fecioară Maria, denumită ,,Preacurata, Preabinecuvântata", ,,Precistă blagoslovită", ,,Fecioara Maria care naște pe Mesia". 

      Sub prosopul ca un fluture împodobit cu aripile larg desfăcute alături de lumina de aur a candelei și de busuiocul cu mireasmă de sfințenie, icoana Maicii Domnului vegheaza colindătorii veniți din casă în casă. Ei vestesc nașterea lui ,,Dumnezeu cel mititel, / Mititel și-nfășețel." Nașterea lui Hristos din Fecioară a fost precedata de o adevărată peregrinare pe plaiurile românești: ,,P'ângăMureș, p'ângă Tisa /  Maica Sfântă plimbă-mi-s-a." (colind popular)

                                      Maica Domnului milostiva (sec. al XVIII-lea)

Note

nota1: ,,Reflexii despre spiritualitatea poporului român", par. D. Stăniloaie, Editura Scrisul românesc, Craiova 1992, pg. 133.

nota 2: ,,Creștinismul românesc", Simion Mehedinți, Fundația Anastasia, 1995.

nota 3: ,,Frumosul românesc în concepția și viziunea poporului", Editura Eminescu, 1977.

nota 4: ibidem nota 2.

nota 5: ,,Pictura murală din Moldova (secolul XV-XVI), Vasile Drăguț, Editura Meridiane, București 1982, pg.17.