Maica Domnului Îndurătoarea în simțirea românească (partea a doua)

                 Îndurătoarea (Eleusa) de la catedrala Mitropolitană Cluj Napoca

     Icoana populară a Maicii Domnului reflectă în mod deosebit simțămintele calde ale românului pentru protectoarea sa: dragoste, duioșie, căldură, încredere. Icoana este vie în măsura în care autorul ei a avut o legătură de suuflet cu persoana sfântă reprezentată de el. ,,Grația icoanelor pe sticlă este expresia unei alese distincții sufletești, presupune o nobilă sensibilitate, în continuă mișcare." (nota 1)

    Maica Domnului nu este zugrăvită oricum, pentru că ocupă în simțirea românească un loc aparte. Iconăreasa Anica Pop Măximoaia din Nicula făcea următoarea afirmație cu decenii în urmă: ,,Lucru mere bine și-i de cinstire, pre cât ți-ai slobozit inima în el." (nota 2) Icoana Maicii Domnului face parte în mod organic din colțul de răsărit, așa cum fresca exterioară parcă izbucnește din verdeața care împrejmuiește bisericile moldovenești, ele însele ,,crescute" organic din peisaj. (nota 3) La români icoana este și ea o ,,adaptare" la natură (culori, ansamblu, simplitate); dragostea de pitoresc rezultă din solidaritatea cu natura.

                                                   Eleusa (Muzeul Mitropoliei Clujului)

       Meșterul simplu ,,nu are nevoie pentru a se emoționa, de fastul aurit care acoperă icoanele altor neamuri. Interpret inspirat al Evangheliei, el o împodobește cu tot farmecul legendelor, cu priveliștile vieții lui de toate zilele. (nota 4) În ceea ce privește icoana populară, cel mai întâlnit este ,,chipul duios și blând al Maicii Domnului, pictat când cu zâmbetul candid și blând al unei țărănci din Maramureș, când cu blândețea blândă a unei femei din țara Oltului - ea fiind considerată Muma a toate înțelegătoare, a toate iertătoare, omniprezentă în biserică și casa țăranului român."

     Dacă despre sfinți, fiecare în parte, se credea că au putere să-i ferească pe oameni de anumite rele, ea îi ferea (...) de toate relele, având calitatea să prezinte Fiului său Împăratul ceresc orice rugăminte, oricât de gravă. Ea se putea ruga pentru cel din urmă păcătos. Astfel se explică de ce nu era casă ardeleană de țăran român făra icoana Maicii Domnului pe perete, înconjurată de ștergare și blide. (nota 6)

         

                             Eleusa de la mrea  Hodoș-Bodrog, com. Felnac, jud. Arad

    În general, popoarele creștine au avut preferințe pentru anumiți sfinți care au primit o cinstire mai deosebită, în funcție de sensibilitatea și necesitățile locale. Ei au fost ,,investiți" - în funcție de minunile și faptele săvârșite în timpul vieții, cu puteri speciale, care îi caracterizau într-un mod mai aparte. Astfel, sfantul Nicolae e cinstit în mod deosebit la ruși, Maica Domnului la români. (nota 7).

                                    Icoana Maicii Domnului de la mrea. Trifești

    Uneori, vestmintele sfinților, ale Maicii Domnului cu Pruncul, amintesc de portul popular; întotdeauna însă culorile nu izbesc violent retina, ci au o stingere potolită.  Prin armonizare cromatică (la icoanele pe sticlă în mod particular prin bogatul chenar floral) aceste reprezentări se încadrează în arta populară, împreună cu straiele, țoalele, mahramele, velințele, ouăle încondeiate sau Cimitirul vesel, în așteptarea Parusiei.

    Sentimentele legate de cei dragi și de sfinții ocrotitori se înscriu în orizontul discreției românești; lipsește patetismul, simțul dramatic dezvoltate mai ales în icoanele rusești. Structura noastră sufletească diferă de cea rusă, cufundată în tenebre mistice, care a dat naștere la numeroși ,,nebuni pentru Hristos." De aceea, Maica Domnului apare zugrăvită la noi doar accidental intr-o agitație tragică, în extaz pietist sau tulburată de copleșitoarele Patimi ale Fiului ei. În folclor, compătimirea pentru Maica Îndurerată se contopește cu rugăciunea celor mulți și împovărați de probleme: ,, O, Marie, cântăm ție: / Maică Sfântă ajută-ne! /  Pe care maică n-o doare Când vede că fiu-i moare? / Care măicuță n-ar plânge / Când își vede fiu-n sânge?! / O, Marie, nume sfânt / Dă-ne pace pe pământ!" (nota 8)

    

     

    

Note:

nota1: ,,Studii de folclor și artă populară (II)", Ion Apostol, pg. 299.

nota2: ibidem 1, pg. 296.

nota 3: ,,Pământ cântând în imagini", W. Nyssen, Editura Institutului Biblic și deMisiune al B.O.R. București 1978.

nota 4: ,,Expoziția de icoanevechi românești pe sticlă din colecția Ionel C. Ioanide (17-31 1942)", Ministerul propagandei naționale, Oficiul național de turism, pg. 6.

nota 5: ,,La peinture paysanne sur verre de Roumanie", Iuliana Danco et Dumitro-Danco, Editura Meridiane, București, 1975, pg. 30.

nota 6: ibidem 5, pg. 30.

nota 7: ,,Elemente profane în pictura religioasă", Extras din Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, Victor Brătulescu, București 1935, pg. 1.

nota 8: ibidem nota 1, pg. 341.