icoanele Maicii Domnului

  Eleusa de la Humor   La Humor, Sfânta Fecioară se pleacă spre Pruncul ținut  în brațe ca într-un leagăn și îi ține capul cu o mână, pentru a-L săruta. Dar Copilașul  ca într-un joc, încearcă sa evite sărutarea, iar în mișcarea Lui năvalnică ridică marginea maforionului Fecioarei. Repictarea a afectat icoana iar G. Balș presupune că au fost posibile repictări astfel încât să se schimbe chiar înțelesul icoanei. (nota 1) Totuși, ceea ce ni se oferă privirii sufletului, este icoana iubirii dintre Hristos și Biserica Sa, dintre Mire și Mireasă, așa cum e prefigurat în Cântarea Cântărilor ,,Stânga Sa este sub capul meu și cu dreapta-i mă cuprinde." (Cântarea Cântărilor 8,3) Ioan Alexandru surprinde această imagine într-o tușă poetică: ,,Fecioara și Pruncul sunt de ajuns (...)/ Icoana prelinsă în aură/ Icoana ei în fiecare casă/ Fecioara Mamă ce va fi Mireasă". ( ,,Mater Dolorosa")    Chipurile sunt surâzătoare în această fericită dezmierdare, de o expresivitate barocă. Liniș

                                       Maica Domnului Eleusa de la Bălinești      La Bălinești (1494), icoana Maicii Domnului din luneta de deasupra intrării în pronaos se observă în ansamblu, deși este foarte degradată. Chipurile și vestmintele nu se mai cunosc, păstrându-se doar o parte din chitonul Pruncului.       Desenul este suplu, armoniile sunt clare. Ca și la Voroneț (în Eleusa situată deasupra ușii la intrarea în pronaos), Eleusa de la Bălinești se aseamănă cu icoana Maicii Domnului de la Vladimir, dar rotită invers. Mâna stângă a Pruncului odihnește pe pieptul Maicii (mai jos decât în icoana bizantină), cealaltă fiind petrecută pe după gât; însă din cauza degradării nu se mai observă. Obrazurile sunt lipite într-un moment de mare tandrețe, iar brațul stâng al Maicii susține Pruncul strâns la piept.                                                                             Eleusa de la Voroneț         Eleusa din exonarthexul de la Voroneț, se aseamănă foarte mult cu icoana d

                                                Îndurătoarea de la Strei (frescă)       Motto: ,,Iconografia rusească, balcanică și a Țărilor Române prezintă aspecte excepțional de interesante. Asistăm la evoluția unei lumi în care stăruie note ale trecutului și se zbuciumă o viață nouă, aceea a epocii și a poporului. Uimesc, întru aceasta, aparițiile și încorporările în trunchiul bătrân al unei arte milenare, de esență tradițională, a noutății, câștig datorat evoluției și personalității artiștilor." (nota 1)   Secolul XIV      Prezența Maicii Domnului cu Pruncul este nelipsită în iconografia românească. Dar tipul Maicii Domnului Eleusa (Îndurătoarea) este mai rar, deși a pătruns de timpuriu în Țările Române; acest fapt s-a datorat mai ales contactului cu așezările bizantine pontice și de la Dunăre - Dinogeția, Păcuiul lui Soare. (nota 2)       Pentru întâia oară apare la noi, reprezentată în frescă, în Transilvania: la Strei. Eleusa alături de Sfânta Nedelia la Strei este o excep

                                            Maica Domnului cu Pruncul de la Silea     În icoana populară a Crăciunului (îndeosebi cea de la Nicula) ,,nașterea are loc într-un decor plin de modestie. Fecioara Maria are hainele unei țărănci, într-o parte se află niște snopi de grâu, iar din cealaltă privesc niște mioare, simbolizând ocupațiile preferate ale oamenilor din partea locului. Ai impresia apoi, că, cerul a coborât în interiorul sălașului, totul fiind inundat de o lumină familiară și plăcură." (nota 1)      Celor care nu participă la taina Nașterii lui Hristos, Maica Domnului le poate schimba statutul. Asftfel, caii sunt blestemați pentru agitația lor care trezește Pruncuțul nou născut, iar boii - pentru firea lor blajină, domoală - sunt binecuvântați. În colinde se resimte aspectul cosmic al relației om-natură, familiaritatea locală cu toate elementele naturii în drum spre Bethleem, pentru Nașterea lui Hristos. Cei care dau un ajutor sunt binecuvântați, indiferent de natur

                                                                                                         Eleusa de la mrea. Pângărați    Părintele Stăniloaie subliniază că lipsa de echilibru coincide la noi cu o anormalitate, de aceea lipsește dramatismul exagerat al culorii prea vii la icoanele pe lemn, patetismul, înduioșarea forțată, manierismul. Nu este nici rigiditatea hieratică bizantina, nici misticismul slav al lui Teofan Grecul, ci se apropie mai mult de seninătatea cuviosului Andrei Rubliov. (nota 1) Maica Domnului este zugrăvită în icoana românească într-o deplină cumințenie a culorii și liniei pline.     În bisericuțele mici, sfinții îți devin prieteni iar Maica Sfântă nu este Regină ci Maică, sensibilă la greutățile și nevoile fiecăruia. În același timp are și autoritate maternă asupra Celui Care a spus să-i cinstim pe părinți (Mc 10,19), reactualizând porunca veche.                       Icoană pe sticlă de la 1845, Muzeul Mitropoliei Clujului     În tradiția noastră se s

                 Îndurătoarea (Eleusa) de la catedrala Mitropolitană Cluj Napoca      Icoana populară a Maicii Domnului reflectă în mod deosebit simțămintele calde ale românului pentru protectoarea sa: dragoste, duioșie, căldură, încredere. Icoana este vie în măsura în care autorul ei a avut o legătură de suuflet cu persoana sfântă reprezentată de el. ,,Grația icoanelor pe sticlă este expresia unei alese distincții sufletești, presupune o nobilă sensibilitate, în continuă mișcare." (nota 1)     Maica Domnului nu este zugrăvită oricum, pentru că ocupă în simțirea românească un loc aparte. Iconăreasa Anica Pop Măximoaia din Nicula făcea următoarea afirmație cu decenii în urmă: ,,Lucru mere bine și-i de cinstire, pre cât ți-ai slobozit inima în el." (nota 2) Icoana Maicii Domnului face parte în mod organic din colțul de răsărit, așa cum fresca exterioară parcă izbucnește din verdeața care împrejmuiește bisericile moldovenești, ele însele ,,crescute" organic din peisaj. (not